Îndurăm

Câteodată, în anumite circumstanțe nu mai e nimic de spus. Nu mai putem decât să ne uităm în urmă la deciziile pe care le-am luat, să le regretăm sau nu. N-o să putem niciodată să avem tot ce vrem în viață, nu, dar eu personal, am ghinionul să nu am exact ce îmi doresc mai mult. Se întâmplă. Şi am ajuns la acel punct, când tot ce pot să fac e să tac şi să îndur. Pentru că am luat nişte decizii. Ceea ce e mai rău e că nu regret. Câteodată îmi aduc aminte de trecut, e inevitabil, chiar dacă multe lucruri care mă legau de el au dispărut, au rămas mici cicatrici deschise la culoare, sau încă roșii, pe pielea sufletului care şi-așa e foarte subțire. Dar cu timpul, am încredere că toate sentimentele vor deveni mai greu de zdruncinat, şi că se vor naşte mai greu. A început din nou o perioadă grea, cu exagerat de multă cafea şi exagerat de puţin somn, toate astea pentru bac sau nu prea, dar se simt ca o ţigară trasă adânc în plămâni pe o zi ploioasă şi rece, fac rău, dar fac bine. Tot ce vreau e să-mi găsesc liniştea, şi tind să cred că mai am foaaarte puţin până acolo. Mai e doar un mic pas. Sper să fie ultimul. Noapte bună.